when someone knows.

No matter how carefully you choose your words, they`ll always end up being twisted by others.





Image and video hosting by TinyPic











FaceBook







DeviantArt dude

Looklet



Google is your friend.







Tumblr.





vineri, 28 octombrie 2011

!.

Tot respectul pentru baiatul care are curaj sa spuna: Nu, am prietena si o iubesc !


duminică, 2 octombrie 2011

trust me, i ll never forget you.

Am realizat ca nu incetam niciodata sa iubim pe cineva cu adevarat. Singurul lucru pe care il facem este sa incetam sa mai avem nevoie de ei atat de mult ca in trecut. Dar asta nu inseamna niciodata ca incetezi sa mai iubesti persoana draga. Si in final, cum ai putea uita vreodata pe cineva care ti-a dat atat de multe de amintit? Cum ai putea oare sa-i dai drumul cand de fiecare data cand ii intalnesti ochii iti revin fara sa vrei toate amintirile, locurile, parfumurile? Si noi ne complicam atat de mult. Asta este, asta esti tu, iubesti.
"Singura anomalie este incapacitatea de a iubi."

  

Si cred ca viata e mult mai simpla decat avem noi tendinta sa credem. Lucurile se intampla, bune sau rele. Si toate acestea, aproape, sunt consecinte a ceea ce facem. Fiecare zi e o noua sansa de a-ti schimba viitorul. Asa cum nici eu nu am sa iubesc la infinit ceea ce nu pot avea, asa cum am incetat sa mai traiesc in regret, asa dai drumul lanturilor ce iti proiectau viitorul.
Uneori trebuie doar sa uiti de ceea ce vrei pentru a-ti aminti ce meriti.

luni, 4 aprilie 2011

Niciodata..

   Niciodata n-am crezut ca voi ajunge o stea..si totusi uite-ma. In fiecare noapte stralucesc in speranta ca intr-o buna zi contractul care l-am semnat cu cerul va expira  iar eu voi fi steaua cazatoare si cineva isi va pune o dorinta. Doar gandul ca eu ii puteam indeplini aceea dorinta, ma facea sa ma simt speciala. Cand locuiam pe Pamant nu credeam in miracole, chestii gen : 11:11 (ohmygod,maadora:O) Stiam ca cineva acolo sus ma iubeste. Imi puneam aceeasi dorinta noapte de noapte dar nici pana in ziua de azi nu s-a implinit. In ziua cand am aterizat pe cer si m-am instalat in camera simteam un gol un stomac, ca si cum nu mai eram om. Totul era diferit. Cand am primit regulamentu`  am ramas socata. Trebuia sa-mi aleg cate un muritor si sa am grija de el. Daca se intampla sa moara, muream o data cu el. Atunci am inteles ca de fiecare data cand un om moare se naste o noua speranta. Trebuia in timp sa-l iubesc si sa-i luminez calea (wtf) nu eram Dumenezeu sau soarele, ca sa-I luminez ziua.. eram doar ceva micut si nesemnificativ. M-am acomodat usor iar cu timpul vedeam lumea si oamenii cu alti ochi. Ii catalogam diferit. O lume atat de mare si cu niste fiinte umane atat de fragile..atat de sentimentale.  
Aveam doar cateva ore la dispozitie sa-mi aleg un pamantean. L-am ales. Au trecut trei-patru luni si cu timpul am aflat mai multe despre el. Avea ochii verzi, parul saten deschis si statea pe pat intins uitandu-se pe geam. Optisprezece ani avea si cu toate aceastea comportamentul lui m-a impresionat profund. Tatal lui l-a parasit, vorbea cam o data la un an-doi cu el. Locuia doar cu mama, cu care nu prea se intelegea. Aflase ca era pe moarte, avea leucemie. Stia ca in cateva zile avea sa moara.  Nu-i era frica de moare. A inceput sa planga, dar nu era genul ala de plans care te scoate din sarite..era calm. Stia ca degeaba plange pentru ca nimeni si nimic nu putea schimba viitorul lui. Era trecut de 00:00. A luat un pix si a inceput sa scrie pe o foaie gasita in sertar.



“ Chiar si acum, dupa 18 ani, nu te urasc. In momentul in care scriu aceste randuri plang, plang de fericite pentru ca m-ai invatat sa fiu puternic tata.. la zece ani aveam responsabiliti  pe care ar fi trebuit sa le incep la 16. Nu mi-e frica de moarte, oricum in ochii tai nu valorez nimic. Ma gandesc la persoana care ma intelegea si ma iubea chiar daca in ultimii ani n-am mai comunicat atat de mult.. cea care ma sustinea cand aveam nevoie de ceva, mama. Dar si cu toate astea, n-am avut un tata ! Imi vad colegii la scoala cum isi imbratiseaza tatal si ma gandesc la tine. N-a avut cine sa ma duca cu masina pana la scoala cat eram mic, cine sa ma faca sa inteleg cum stau lucrurile masculine, ce ar trebuii sa fac atunci cand vreau sa-mi incep viata sexuala,  chestii de baieti. Nu meritam asta, te-am vazut o singura data in viata mea.. Nu sunt atat de puternic precum ma credeti. Niciodata nu am fost. Nu are rost sa mint mai ales acum, cand ce scriu e tot ce ramane in urma mea. Nu sunt fiul tau, de fapt .. nu mai sunt fiul tau de multi ani. M-ai abandonat iar acest lucru ma cutremura de fiecare data cand ma gandesc. Tot ce am cerut a fost intelegere. Acum suportati rezultatul anilor de comunicare defectuoasa si de sprijin inexistent. Luati-o ca pe o pedeapsa sau ca pe un refuz de a trai ca pana acum. Nu ma puteti acuza ca nu am incercat sa ma apropii de voi, si cand zic voi, ma refer la mama, pentru ca in ultimii ani cu tine nu am mai vorbit deloc. Am incercat sa fac totul, si la scoala, si acasa, dar din pacate sunt om si gresesc. Daca totusi vreti sa ma cunoasteti, macar dupa ce mor, cititi-mi poeziile… « prostiile » cu care imi pierdeam timpul, dupa cum zicea chiar mama. Eu tin la prostiile alea. Toata viata mea e o prostie. Acolo sunt eu, in ele ma regasesc. Neputand comunica, m-am refugiat in scris, iar dispretul tau, mama, fata de scrierile mele te-a scazut in ochii mei de 2 ori mai mult decat orice lucru urat pe care mi l-ai spus vreodata. Oricum, daca esti un om corect si sincer, asa cum te lauzi ca esti, nu vei suferi prea mult, pentru ca oricum eu « sunt cea mai mare dezamagire a vietii tale ». Momentul in care am auzit asta a fost primul in care m-am gandit la moarte. Apoi au mai urmat luni si luni de certuri, in care nu mi-a luat nimeni apararea, si tu, mama, intotdeauna credeai pe oricine altcineva in afara de mine. In final, adica acum, istoria se repeta, iar eu ii pun capat. M-am resemnat deja. Sa nu ma ingropati. Ardeti-ma si aruncati-ma in vant sa fiu liber, sa simt ca am obtinut ce mi-am dorit, libertate.



Adio. “


A doua zi l-a gasit pe pat.. nu mai respira, murise.. Si o data cu el, a mai cazut o stea.


 

miercuri, 30 martie 2011

asdhfjhgrd



I may regret the way we ended, but i will never regret what we had. 

sâmbătă, 19 martie 2011

Leapsa ? xd

Sunt: un pitic de gradina. Patri ? 
As vrea: sa citesc gandurile altora.
Pastrez: anumite amintiri care m-au marcat.
Imi doresc : sa fiu baiat pentru o zi.
Nu imi plac: persoanele false/ipocrite/mincionoase/reduse mintal/increzute.
Ma tem: de gandaci.
Aud: de mica.
Imi pare rau: cand stiu ca am gresit si nu pot indrepta lucrurile.
Imi place: sa fac fotografii, sa beau bere, sa ma plimb.
Nu sunt: fitoasa.
Dansez: in ploaie.
Cant: in baie.
Niciodata: n-am fost punctuala la intalnire.
Rar: dau peste oameni normali la cap.
Plang: cand simt nevoia.
Nu sunt intotdeauna: optimista.
Nu imi place de mine: cand sunt pusa in situatii dificile.
Sunt confunza: cand cineva vorbeste mult si prost.
Ar trebui: sa dorm mai mult.


marți, 15 martie 2011

E un inceput.

A mia postare. Stiu ca pare prima da' de fapt nu e. Am mai avut vreo 2 blogg`uri.


Ca sa va informez, n-am un subiect anume pe care sa-l dezvolt scriind despre el o multime de lucruri. Tastez ce-mi vine-n cap. [si nu, sunt nebuna/dusa prin simplul fapt ca aberez scriind balarii despre..nu`stu ] Ok, in general fetele au cont pe blogspot, se mai gasesc si cativa baieti da' rar. Toate vorbesc despre traumele lor in viata, despre cat au suferit in dragoste. Ei bine, nu mi-am propus sa scriu despre fosta mea iubire sau chestii triste. Acuma sa nu credeti ca n-am iubit sau ca recent m-am calugarit pentru ca va inselati -.-
Niciodata n-am putut sa scriu in fiecare luna cate ceva, mereu se intampla ba sa am treaba, ba n-am chef. Hm. sunt in pana de idei. Sa fac un 'about me', nea.


E primavara, toti simtim asta. ^^ In sfarsit nu mai ploua/ninge. e soare <3. Primavara aducatoare de bucurie si voie buna [cica]. Serios acum, chiar nu stiu ce sa scriu, nu vreau sa descriu primavara, pasarelele ciripind si bla bla >.<




xoxo.